Povestea Snusului


Povestea Snusului
În primul rând, ce este tutunul (cu numele său vechi tabacul sau tubacul), o specie de plantă (Nicotiana) ce aparţine plantelor cu tubercul. Din frunzele sale uscate se prepară produsele de tutun (băgău, ţigări, trabucuri, cigarillos, tutun de pipă, tabac inhalabil, snus). Este consumabil, poate fi utilizat ca soluţie organică pentru protecţia plantelor sau sub forma de bitartrat de nicotină la producerea unor medicamente. Consumul său se produce în cele mai multe cazuri prin inhalarea fumului său sau prin rumegare, aspirare în formele în care este posibilă tubacularea ca tun sau ca snus.

Tutunul este originar din America de Nord şi de Sud, Australia, Africa de Sudvest şi regiunile sudice ale Oceanului Pacific făcând parte din familia plantelor ierboase cu tubercu (Solanaceae). Nocotiana cunoscută sub numele ei popular de tutun este cultivată pentru pruducţia de diferite produse din tutun. Dintre speciile Nicotiana, tutunul (Nicotiana tabacum) a fost colonizată pe scara cea mai largă fiind cultivată în întreaga lume pentru pruducţia de ţigări sub formă de frunze de tutun. Germinaţia tutunului se produce la temperatura de 27°C (80°F) şi durează în medie 2-5 zile.

Efectele sale:

 Fiecare product de tutun conţine nicotină  astfel încât consumul acestuia generează dependenţă, de care cu greu se poate scăpa. Nicotina este o substanţă toxică a nervilor care stimulează funcţiile inimii (măreşte tensiunea arterială şi pulsul), stimulează creierul şi muşchii, dar de îndată ce efectul ei dispare, apar simptome de oboseală. Nicoltina stimulează adrenalina şi producţia de dopamin, astfel încât creierul „se excită”. Este o substanţă deosebit de rezistentă, încât de îndată ce organismul se obişnuieşte cu ea (chiar şi după un consum de 1-2 ocazii), acesta are nevioe de doze din ce în ce mai mari. Dacă acest lucru nu se produce, se poate observa o reducere a activităţii cotidiene, indispoziţie, gerţuri, dorinţa consumului de nicotină, etc.

Moduri de consumare a nicotinei:

  • Cel mai răspândit este ţigara
  • La suedezi cel mai preferat este snusul
  • În America (de exemplu la jucătorii de baseball) este preferat tutunul masticabil, băgăul
  • Cel mai puţin nociv este inhalarea prafului de tutun pe nas (tubacul)

Dat fiind faptul că ţigările sunt cunoscute de toată lumea, în cele ce urmeză vă prezentă mai ales celelalte două meotode.

Snus

Snus este un produs de tutun umed măcinat, care conţine în afară de tutun şi apă, sare (Na2CO3= bicarbinat) şi arome în funcţie de ce snus alegem. Acesta trebuie plasat în gură pe gingia superioară sau inferioară. Nicotina din snus ajunge în organism prin mucoasa bucală. Nicotina în sine nu este o substanţă carginogenă. Această metodă, cel puţin pentru mediu din jur, nu este atât de nocivă precum ţigara. Consumul de snus poate produce cancer la nivelul gurii, dar nu atât de frecvent precum fumatul. Acesta este adesea pus în batistă de hârtie dar există în comerţ şi variante asemănătoare filtrelor de ceai mici, astfel se reduce posibilitatea cancerului bucal.

Tubacul

Tubacul este absorbit de organism prin mucoasa nazală. Deşi dăuneaza acesteia, mucoasa nazală se reface după fiecare 30 de zile. Acest lucru nu înseamnă că nu ar fi nociv, dar oricum este mai puţin nociv decât celelalte două. Deoarece prin celelalte două moduri nicotina este absorbită mai direct, este mai puţin nocivă decât tutunul fumat, în cazul căruia mai există multe alte substanţe în hârtia de ţigară, în filtre, etc.  Deoarece are efect stimulativ, nu poate fi nedăunător.